personajul numit „EU”


De multe ori, am impresia ca sunt un spectator la viata unei tipe pe nume Alexandra.

Ca viata ei nu imi apartine, aceasta tragedie-comedie e doar inca un film, dar filmul asta sunt obligata sa il vad.

Ma uit cateodata in oglinda si incerc sa ghicesc cum arata adevarata persoana din spatele acestui ambalaj…..persoana din oglinda nu sunt eu…..e un fel de costum.

Uneori stau si incerc sa imi aduc aminte din copilarie, parca e un vis, parca nu mi s-a intamplat mie, ci unei altei persoane..

Ati vazut filmul ala numit ” in capul(mintea) lui John Malkovich” sau in denumirea sa originala,”Being John Malkovich”, cand unii au gasit o cale de a intra in mintea lui…asa ma simt si eu.

Imi aduc aminte cand eram „strumf” mic si nasii mi-au adus cercei si mi-am facut gauri in urechi, de catelul numit Puf, de jandarmii care mai veneau la noi (stateam langa vilele de protocol ale statului si mai faceau o pauza) si cum ma jucam cu ei cand faceau instructie, de prima data cand m-am urcat intr-un elicopter si era sa il pornesc, de casa in care am stat, de diminetile de vara cand stateam afara la cafea pe banca de pe terasa, de radioul vechi pe care il am si acum si la care ascultam seara tarziu emisiunea de la radio brasov cu Nora, cand ea propunea un subiect si sunau ascultatorii (ceva gen french kiss, asta era candva prin 1996-1997), de pisoiul meu Nae, de serile de vineri cand eram lasata sa ma uit la dosarele X; la limita imposibilului si zona crepusculara, de soba din „sufragerie” la care stateam cu spatele si luam bataie la „21”, de revelionul fara curent sau mai bine zis facut la lumina becului legat la bateria de masina si a radioului legat in aceiasi maniera, de ziua cand am mers pentru prima data la apa sarata, de dormitul in masina si in cort, de primul meu peste prins din OLT. De cum in serile de iarna ma lasau ai mei afara si sapam tunele in zapada, de aroma vinului fiert, de emotiile de Mos Nicolae, cand imi pandeam papucii si o vedeam pe mama cand imi pune in ghetutze cadouri, de cum m-a facut sa citesc prima mea carte a lui Pavel Corut ,de jocul de badminton prin roua…de gratarele cu prietenii de familie si neamurile.
Atatea amintiri si parca nu sunt ale mele…

Stau si ma uit la acest film si nu pot sa cred ca aproape s-au dus 23 de ani…. un fel de „tanar si nelinistit” in varianta personalizata..

Sorb incet din paharul cu pepsi twist… da.. stiu pepsi.. nu face bine, dar cateodata e buna licoarea asta in momente de gandiire la trecut…
Deci, cum zicea, sorb incet si ascult Chris Rea….si ma gandesc la viata mea…oare e a mea?? Sau e doar un film prost in care personajul principal sunt eu?? Sau poate sunt doar un personaj secundar sau chiar mai bine, o marioneta intr-un spectacol de papusi, beleaua e ca marioneta asta este posedata si vrea sa fie libera..
Un fel de Chuckie…e amuzant gandul 😛 .

Am dat ieri peste pozele lui mama.. si am „dedus” ce viata a avut, numai din ele…. imi pare bine ca s-a distrat, dar imi pare rau ca si a muncit asa de mult…

Oare copiii mei adoptati sau neadoptati sau poate ambele ce o sa zica despre mine??

Oare o sa am asa ceva??

Razand, acest gand ma duce inapoi in copilarie, cand vedeam cum fetele de langa mine aveau prieteni si eu ma intrebam cand o sa am….acum doar vreau sa ma bucur de aceasta mica libertate…

Concluzia mea: toti suntem personajele unui film sau unui joc, rareori suntem scenaristii si in unele exceptii suntem regizorii.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;personajul numit „EU”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s