Amintri din copilarie….


Zilele trecute m-au apucat damblagiile si m-a apucat de „permutari” prin camera, noroc ca am parchet si le pot muta mai usor……..am evaluat pagubele facute de Gogu..

Tot zilele trecute m-am trezit si m-am dus in bucatarie, asa cum imi e obiceiul, ca sa deschid geamul, ca deh…. tata fumator, baga tare la cafea vreo 4-5 tigari, plus tigarile lui Mitzu…egal.. o groaza de fum innecacios………si oamenii pleaca la munca fara sa dea drumul la geam… deci… sunt persecutata in propria casa, doar pt ca sunt nefumatoare…pffff…..

Eeeee…si cum am mers in bucatarie, pe masa era o bucata de hartie mazgalita….mi-a tresarit inima….. amintirile din copilarie m-au napadit si m-au facut sa am emotii…. „oare tata mi-a lasat un bilet??” se nazari intrebarea in coltul meu de minte, „oare si-a adus aminte de vremea cand ne lasam biletele??”…….

Va aduceti aminte, cand erati copiii (aici ma refer la astia mai batrani , nascuti inainte de `89) cand inca nu erau celularele astea mai la indemana „dobitocului” platitor de impozite si erau treburile alea mari de „caramizi”…..
P-atunci, mesajele lasate pe o bucata de foaie erau de genul: „Alexandra, mancarea este in frigider, sa nu uiti sa incui usa.cand iesi de la scoala treci pe la mine, la munca.bafta la scoala, te pupa dulce, Maria” adica mama….
Sau mai era bilet de la tata „am facut de mancare, e pe aragaz. ai grija cum aprinzi aragazul.”

Era ca un fel de pager….stai… copii de acum nu stiu ce e ala pager……iar acum mai pe intelesul lor, era ca un fel de SeMeSe intarziat sau ca un offline pe mess…

Imi aduc aminte cum era vechea mea casa…..ii tin minte fiecare coltisor si simt cum inima mi se rupe ca stiu ca acel loc nu mai exista…nici acele vremuri nu mai sunt..decat in amintire…

Cand eram copiii, chestiile importante erau temele si joaca..noh..in fine… temele nu erau pt noi importante, doar pt ai nostrii… dupa aia, viata a devenit usor mai complicata….primele pseudo-relatii…..pasiuni pt unii colegi/colege….primul examen (capacitatea), apoi liceul, unde lucrurile se mai complica putin..pseudo-relatiile se transforma in asa-zise relatii,profesorii cer mai multe,toata lumea, majoritatea lor, se gandesc la permisul auto….

La facultate, deja ne gandim la job-uri…la un viitor mai mare. Ni se dezvaluie ca universul nostru ala mic de la inceput, este de fapt mai mare, numai ca noi nu am fost capabli sa il vedem…

Mi-e dor…. Mi-e dor de inocenta acelor vremuri…..

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s