amintiri…..iara….


Azi e vineri… hmm.. de dimineata imi aduceam aminte in timp ce imi savuram cafeaua cu lapte (da! s-ar putea sa scriu multe tampenii), de zilele de scoala…cand d-abia asteptam sa fie Vineri, sa vin de la scoala, sa las covoarda temelor pe Sambata sau chiar Duminica, sa ies afara si sa ma joc sau pur si simplu sa stau cuminte in casa, sa o ajut pe mama cand era acasa,desi nu ma tragea inima,dar ca sa nu fac teme, ce nu faceam eu??

Mi-e dor de casuta mea….am petrecut 15 ani frumosi….imi aduc atat de bine aminte locul nostru…..

Am stat intr-o vila nationalizata, ca deh, asa era pe vremea respectiva, cand lucurile celor mai instariti erau nationalizate, date societatilor nationale care se ocupau cu turismul romanesc, gen IEO(parca asa se numea)…e si eu am trait, de fapt m-o ouat mama p-acolo. Nu stateam in toata vila, ci la demisol.Intrarea era prin garaj unde statea mandra mea, adica Dacia mea, prima mea iubire.Din garaj intrai pe usa si coborai exact 7 trepte, 5 in linie dreapta si 2 care faceau „curba”.
La cea de a 6a treapta, care era mai mare, era wc-ul de serviciu.
Pe peretele din stanga, cum coborai ultimile trepte, era o oglinda mare si langa oglinda, usa care ducea spre debara, unde era frigiderul si cateva rafturi.Mergand tot inainte cum cobori scarile era camera parintilor mei cu un geam mic si cu gratii care vedeai baza scarilor intrarii in vila.
Noh…sa revenim,cum coborai scarile intrai intr-un hol, vizavi de oglinda mentionata se afla masa scaunele si scaunul dorit de toti din familie langa soba de teracota, unde puteai sa stai iarna cu spatele la caldura si vara te racoreai. Fata-n fata cu acestea se afla un fel de umeras de perete cu o bancuta incorporata si o usa ce ducea spre cambuza.Cambuza la noi era a un fel de magazie si nu prea. Aveam un pat bun si moale in care puteai sa dormi cat vrei pentru ca era intuneric bezna si liniste.
In spatele sobei cum mergeai pe hol inainte, era un fel de mica incapere in care era chiuveta. mergand tot pe hol inainte intrai intr-o alta incapere unde era aragazul si un dulap de bucatarie si pe parte dreapta era baia cu cada mea care-mi lipseste enorm de mult.
Ajungand la capatul holului , acolo se afla cea mai luminata camera din toate, camera mea. Tin sa mentionez ca numai camera mea si a lor ai mei aveau geamuri prin care patrundea lumina, restul, erau iluminate numai becuri. Bineinteles ca si baia avea un geam.

Noh… v-am facut o oarecare descriere a ceea ce a fost casa mea, ca sa va dati seama cum am trait si de ce imi e dor.

De la mine puteai sa sari pe geam afara si ajungeai pe terasa mare a vilei unde aveam o banca si ne uitam la cea mai dulce priveliste a vietii mele: BUCEGII in toata splendoarea lor.In fiecare dimineata de vara pana toamna tarziu ne savuram cafeaua pe acea banca. Aveam si o curte imensa in care regele era un pin imens. Puteai sa faci plaja, sa joci badminton, gratare, petreceri, ce-ti taia capul cand nu era nici un oaspete in vila.
Era frumos……..

Va ziceam de Vineri si cum d-abia asteptam sa se termine scoala. Sambata sau duminica, in functie de chef, imi facam temele, scrise cu stiloul pe care si acum il am. Faceam zeci de drumuri cu cana sa imi iau apa sau sa-mi fac un ceai ca sa mai aman din teme. Pe birou, era intotdeauna pe parte dreapta, langa pat, lipit de perete, radio-casetofonul mamei din 1978 (cred) la care ascultam in fiecare seara emisiunea Norei la Radio Brasov si top40 hits sambata de la 12, din cate imi aduc aminte.
Tin minte ca tata nu putea sa inteleaga cum pot sa imi fac temele cu zgomot, ca nu ma distrage ce zice la radio.
Am atentie distributiva si mi-a prins bine in urmatorii ani de scoala. De exemplu, la facultate aveam colegi care puteau sa invete doar daca era perfecta liniste.Eu puteam citi si daca zburau avioane de hartie pe langa mine, intr-o galagie infernala.
Nici acum nu suport sa stau singura fara sa aud ceva.Sunt dependenta de muzica, de radio.

Hmmmm.. acum ma bufneste rasul…. vorbesc de copilarie si mai inainte am vorbit cu mama care imi zicea ca nu ii place ca scriu ca un copil de 15 ani, ca nu-s matura in gandire si exprimare… ca se simte lipsa experientei de viata si se vede ca stau in casa….Pot sa imi schimb modalitatea de a scrie, dar asta ar insemna sa mint si sa ma mint.
Pana la urma este blogul meu, ma reprezinta in proportie destul de mare.
Stiu ca nu scriu ca un om matur, stiu ca nu scriu ca Ema, ca la ea se simte experienta de viata, ca sta la munca, are tangenta cu diferiti oameni.
Recunosc ca sunt inca un mare copil, ca incerc sa ies din cochilia mea.
Totusi imi place sa fiu copil. Mi-e frica de maturizare, ca as putea sa imi pierd copilul din mine.dar vreau sa ies, sa explorez, sa ma bucur de viata.

In fine….iar nu stiu… nu stiu pe ce drum sa o apuc, nu stiu ce sa fac…. iar nu stiu si nu-mi place deloc nestiinta asta.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;amintiri…..iara….&8221;

  1. cate lucruri adevarate spui tu aici…imi place ca pastrezi atatea amintiri vii in sufletul tau,sufletul tau de copil mare,sunt aproape sigur ca esti intr-o stare placuta de melancolie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s