poveste


Acum ani si ani ….si multi ani in urma….mai pe la finele anului 2006, prin octombrie….. intr-o zi de toamna…. Sase viteji se aratau mai brezi (cica) in Amfiteatrul nr 1 din sediul Universitatii Crestine Dimitrie Cantemir Brasov.

Cei drept, dezbinati la inceput. Eu, prin nu stiu ce minune stateam cu Catalina in banca si un pic mai incolo era Ema, iar dupa ea, Bubu. Razva nu stiu pe unde bantuia la momentul respectiv. Ancutzu nostru a venit o idee mai tarziu in primul an, fiind la FR inscrisa, apoi mutandu-se la zi.

Momentul sau circumstanta de situatii care ne-a impins sa ajungem in acesta formula nu o mai stiu si nici nu pot sa-mi dau seama din ce cauza sau de ce s-a intamplat sa fim asa, avand in vedere ca nu parea sa avem ceva in comun.

Mai tarziu, pe la jumatea primului an, am prins mare drag de jocul numit MACAO. Asa de drag de el ne-a fost…de l-am jucat pana in ultima clipa, de eram cunoscuti in intreaga universitate (restul jucau la bar, noi, nefumatorii eram sus in sala de curs).

Stau si ma gandesc ca a fost un fel de atractie a personalitatilor noastre de am ajuns sa ne intelegem atat de bine atat de repede. A fost acea scanteie, acea rezonanta comuna a sufletelor noastre.

Hehe.. si anii au trecut si multe prostii am mai facut….. si mare majoritate a lor in sesiune.
Dupa cum ziceam in articolul de mai jos, Emma se ocupa cu copiutele, Anca era gazda de dupa examen ( ca ne duceam ca sconcsi la ea cand nu aveam chef sa luam la pas orasul ), Bubu era ala „invatzatul” care nu stie nimic…Razva era aiuritul nostru (eu asa il tin minte)…

Ce imi aduc aminte cu mare placere este nebunia de dupa ultimul examen in ultima sesiune…. Cum i-am luat oala cu ciorba din frigiderul lui Bubu… gratarul de la ema… iesirea la biliard dupa ce am facut vestita lista de lucruri ce trebuie sa le facem impreuna…..poze la 3 noapte pe drumul de poiana… Patul Emei care nu stiu cum de ne-a incaput pe toti, adormind ca sardinutele plus Kira (catelul Emei) undeva calare pe noi…..eeee….. amintiri….

Ema v-a dat poze… eu va dau film facut in 2009 ( pe atunci nu eram asa de buna in ale slide-show-urilor, deci, have mercy)

 

 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;poveste&8221;

  1. Off ce as da sa traiesc mereu acele momente de fericire si de nerabdare in ale asteptarii notelor de la examene… Tot ceea ce a fost a fost frumos… Extrem de frumos…

  2. Super super super.. nu ma satur niciodata sa ma uit la filmuletul asta. Si mereu zambesc, chiar daca il stiu pe de rost :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s