viata nu e ca in film…sau poate e..


Ieri am dat cu ochii la teveu peste o comedie, cica si o telenovea

Filmul a fost pe pro si ii zicea : jurnalul unei femei furioase… telenoveaua nu stiu..

Filmul a fost ok.  Era vb de o tanti ce avea 18 de casnicie, barbatu-su devenind un mare avocat cu multa avere, dar care era foarte rece cu ea, o certa si o batea. La ceva timp, gagicuta in cauza s-a dus la barbac-su la munca sa ii faca o supriza: un pranz delicios si cand colo, hop, apare el luandu-si la revedere de la amanta si copil. Cand ajunge acasa vede cum hainele ii sunt puse in bagaje si inlocuite de unele noi ce nu-s pe masura ei si  e data afara de nesimtit si amanta…trecem peste anumite parti..  gagicutza da peste unul super ok…ce alinta, romantic…cum nu e celalalt. Totul super bine si frumos pana cand ala gigea ii face o surpriza cerand-o de nevsta, dar in acelasi timp ea vede la teveu ca fostul sotz a fost impuscat.. si zurda la spital.. in fine.. ala ramane paralizat temporar si asta… cum femeile… sunt femeile sunt ..femei, sta si il ingrijeste in timp ce amanta sau mai bine zis viitoarea sotie pleaca luandu-i lui ala toti banii.

Saracul ala ce o ceruse de nevasta fusese lasat cu ochii in soare.. in final, totul se rezolva si e bine si frumos

Ce mi-a atras atentia este ca am vazut barbati facand gesturi romantice, gatind, etc…asa cum isi doreste orice „fumeie”.

In telenovea, tipul (pe langa faptul ca arata perfect) isi duce mandra pe plaja intr-ul loc cu lumanarele, pe plaja.. fal-fal…

Acum vine intrebarea mea de om gen ” toma necredinciosul”: Oare chiar exista astfel de specimene de barbati atenti si etc???? ca de astia ce dau in femei, urla si asa mai departe am tot vazut ( NU UITATI SA SEMNATI PETITIA) sunt peste tot, incat ti-e greu sa crezi ca ar exista opusul acestora.

Ce nu pot sa inteleg eu, (dehh.. fire cerebrala, adica gandesc mult prea mult si trebuie ca totul sa aiba o logica in mintea mea)  este firea asta umana, flamanda dupa iubire, dupa sufletul pereche…. Ne dorim atat de mult sa fim iubiti si sa iubim incat suntem gata sa iertam multe si si acceptam mult prea multe, de aici porneste gelozia, posesivitatea ce duc la o prostie crunta si la violenta ( atat verbala cat si fizica), pe care, incaodata, le trecem cu privirea in prima instanta cu gandul ca se schimba…

Mai este si partea aia cand se termina o relatie… vai da ce tragedie….unii se chiar spanzura, altii ajung distrusi psihic…majoritatea trecem greu peste…altii usor… Ce ma enervaza si totodata ma face sa iau la analizat si mai mult firea umana, este aceasta interdependenta… acesta dependenta fata de cealalta persoana…cum ne plasam toata increderea si sperantele intr-o persoana, cand stii clar ca omul e un animal in care nu poti sa ai mare incredere in el, pt ca minte, inseala si asa mai departe…

Eu asta nu pricep si mai ales nu pricep cum de o face fiecare om instinctiv macar odata in viata lui, apoi sufera din motivele prezentate mai sus..

Eeee… daca te abtii si nu faci cele descrise mai sus esti considerat o persoana rece, ce nu se implica total intr-o relatie… buhu-hu.. persoana rea ce esti.. si iar nu-i bine…

Daca ne facea Doamne-doamne fara asa sentimente, oare cum era?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s