sa reinviem vechile obiceiuri


 

Cand am fost la tara, mai pe la inceputul anului, sora bunicii mele mi-a zis ca ii e dor sa primeasca felicitari, sa ii vina postasul cu o scrisoare… acum cu un telefon rezolvi tot.

Sunt de acord cu ea. Cand primeam cate o scrisoare  aveam niste emotii incredibile si o curiozitatea imensa ca sa vad ce am primit…. ca sa nu mai pomenesc bucuria din sufletelul meu, mai mare decat cea de a primi o bombonica ( da… ma bucur mai ceva ca un copil mic cand primesc o bombo  😐  )

Asa ca ieri am pus mana si am scris in felicitarile de Craciun…. mai pe scurt, mi-am scrantit mintea  ca sa le scriu bunicutelor si persoanei care mi-a dat ideea .

E greu sa scrii astfel de urari cand nu mai ai practicat asa ceva de ceva vreme… adica scris in felicitari.

De aia nu am mai scris aseara, desi vroiam sa scriu.. pur si simplu, neuronii meu erau epuizati de atata efort.

Oricum, va recomand sa faceti la fel, sa faceti o bucurie bunicilor.

Parca si vad zambetul si ochisorii plini de lacrimi a sorei bunicii mele cand va vedea (deh… neam sensibil) si tremurul manilor bunicutzelor mele din cauza emotiei…

Aceasta imagine imi bucura si mie sufletul.. de fapt asta inseamna a darui fara sa ceri nimic in schimb.. a face un lucru mic ce pentru cealalta persoana ii provoaca o imensa bucurie si sa adori bucuria ce o provoci. Asemenea bucurii nu trebuie produse numai in timpul sarbatorilor ci tot timpul… asa ca hai macar de acum sa incepem…. Care o sa mai trimita felicitari???

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s