joi…februarie


 

Ziua mea incepe la minunata ora de 7:55 cand minunatul meu telefon incepe sa cante :” wakey wakey… it`s time to wake up” cu vocea minunata a unei mamaie britanice… stiu…. eu am pus melodia.

Sar din pat, aman alarma, i-au telul ce a fost intre timp (adica azi-noapte) la incarcat si ma lichefiez in pat pt inca 10 minute (asa e ceasul la al meu) unde incep sa imi fac trezirea, adica incerc sa nu adorm, dar in acelasi timp sa ma bucur de plapuma calda si buna.

Dupa ce tzaraie pt a2a oara telul ma trezesc, ma invart, imi sorb cafeaua, pap ceva si apoi cu mult curaj, dupa ce ma imbrac, ies afara cu gandul ca azi voi fi extrem de curajoasa ca ma avand in lumea ostila si figuroasa ce mi se prezenta in fata. Dupa ce escaladez…derapez…derapare controlata ca la zapada moale stiu sa ma descurc mai ceva decat pe schiuri (nu am mai schiat de zeci de ani…a se citi ceva vreme) ajung la statia de autobuz. Stau un pic in asteptarea „pretiosului”, iar  cand ajunge, pensionarii ziceai ca-s cauta moartea stand milimetric de oftubuz in timp ce acesta se chinuia sa intre in spatiul destinat lui…. oamenii nebuni… plus ca s-au adunat chiorchine la usa, lasandu-i cu greu pe cei ce vroiau sa coboare chiar sa faca acest lucru.

Dupa un drum ametitor cu oftobuzul… adica mi-a fost rau ca niciodata cand am mers cu el…ajung in Brasov luand o gura tzapana de aer de parca era medicament…si chiar a fost.

 

Ajungand si la ITC, am avut o oarecare surprindere… nimeni nu era…. nu era afara, asa ca m-am dus inauntru si am intrat in acel spatiu de la intrarea A (brasovenii stiu) si am stat la coada…
Dupa o studiere amanuntita a hartiutei in care erau listate locurile de munca oferite de catre firmele ce participau, am decis sa ma relaxez cu niste muzica si sa nu bag in seama reporterii cu cameramanii lor pe care sincer ii invidiam (motivele vi le puteti explica singurei (nu era vorba de vrun reporter dragut))..Bag mana in buzunarul gecii…imi scot „my precious” (telefonul) si caut apoi castile… surpriza….. am patit ca imaginea alaturata, asa ca vreo 5 minute m-am chinuit sa pun capat placerii celor 2 casti… mai o Enigma-boom boom, mai un Genesis – i can`t dance mi-au mai dat curaj rabdare… dupa vreo aproape o ora de asteptat, am intrat in sala unde mandretea de angajatori asteptau cv-urile oamenilor.M-am invartit… m-am oprit sa mai citesc sau sa cer informatii (deja am experienta la astfel de targuri, nu imi mai este frica sau rusine de aceste lucruri) si am depus vreo 3 cv-uri… Apoi mi-am facut din nou curaj sa ies in lumea plina… de fulgi ce cadeau cu tona peste orasul alb….

Mentionez ca a mea gecuta are gluga din aia cu blanita si mi-a prins foarte bine…

Am pornit catre Casa de Pensii unde aveam ceva treaba …. la 11:40 am iesit de la Itc unde am ajuns pe la 10:05. asa ca zup in 8 (numarul mijlocului de transport public), unde o mamaie a fost ingrozita de manusile mele cu desen de craniu in flacari ( manusi ce le am de peste 10 ani) …. am mers pana la Faget si de acolo cu pegoul propriu lipa-lipa pana la destinatie…. Bucurie… unde aveam eu treaba nu era coada… ma duc eu mandra acolo si astept dupa doi omuleti… din casti facea bum-bum minunata melodie In my bedroom. In spatele meu inca un tinerel…imi scot castile din care se auzea destul de tare, daca stateai aproape, melodia.. imi scotocesc rucsacul dupa cele necesare si pe cel din spate il bufneste rasul, ma intorc, zambeste, se uita la casti, apoi la randul de langa noi unde erau pensionarii, majoritatea barbati…apoi iar rade infundat…..spre fericirea mea , azi nu am fost blondina, asa ca m-am prins de ce radea dumnealui.. melodia total nepotrivita mediului… am zambit si eu si mi-am urmat randul..

Termin eu cu astea, iar pregatita in a da piept cu fulgii, ies din institutie si traversez strada… tin sa mentionez ca soferii brasoveni sunt „baieti” faini si te inteleg.. nu calca pedala acceleratie cand vad ca vrei sa traversezi, ci franeaza din timp si te lasa sa treci… respect pt astfel de soferi.

Era 12:04 si eu imi terminasem trebuta asa ca, cuplez tractiune spate si ma fac Bmw.. ( adica merg pe jos) pana la gara…. cu paru-n ochi..si al meu si al blanitei.. mersul plin de incredere si drept (mi-era la un moment dat frica de faptul ca o sa alunec, asa ca am decis sa fiu sigura pe mine) am ajuns triumfatoare in gara la 12:12.. imi iau bilet la offtobuz si apoi merg tinta la fornetti sa imi iau o pizza ( mi-a facut Emma pofta de pizza ieri) si a fost un deliciu ca si asa nu am mai papat de la fornetti de aproape un an si…..

Dupa o gura de un nestea lemon … tot ma uit dupa autobuz… autobuz nica.. era unul plin cu zapada, d-abia se vedea tabla aia pe care e scris unde merge… Ma m-ai invart p-acolo si vad cum vine un oftobuz cu predeal scris pe tabla aia…. parcheaza undeva in spate, soferul vine, ia niste hartii apoi pleaca cu tot cu oftobuz… era deja 12:40.. la 12:45 trebuia sa vrum-vrum acasuca… acasuca unde bineinteles ningea in timp ce in locatia unde eram eu localizata acolo unde stateam (v-am ametit) nu mai ninge. Stau..stau… si vad cum lumea se strange la acel autobuzul mai sus descris.. era al meu… mergea inspre Azuga…ce bucurie… era 12:50… tzup in offtobuz si plecamm…si plecam.. si ne oprim la statia de alimentare a oftobuzelor Codreanu ( statia de oftobuze din Craiter) apoi..plecam…plecam.. acasuca. Pe drum nu am putut sa imi ascult nuzica deoarece am stat de vb cu un pasager… Ajungand langa minunea arhictecturala a orasului meu natal (gara) ma duc sa ii iau tigari lui tata si un suc.. apoi il sun si il mai intreb daca mai vrea ceva, asa ca s-a adaugat la lista tigarile lui Mitzu si o bere, asa ca al meu comision a fost ciocolata neagra de la Kandia 75% cacao…. 😀

Ciocolata din care savurez acum, acompaniata de un cola cu vin in timp ce ma uit afara cum ninge dezorganzat si catelul meu ofteaza.. pe perechea mea de blugi a caror craci stau la uscat pe calorifer… maimuta (catelul) sta pe pervaz pe un pat bun si moale facut din blugii mei…

Cred ca o sa bag un pic de somn in timp ce o sa ma chiorasc la telenoveaua mea coreana de pe euforia… o zi faina sa aveti

HAVE FUN AND PLAY NICE

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;joi…februarie&8221;

  1. de zapacit, clar, ca ne-ai zapacit…da’ de angajat intr-o lupta proletara cu scarbiciul, te-ai angajat(sau te-au angajat)? :d
    cat despre oftobuse si alte mijloace de transport urban si extra/sub si super urban din stimabilul brasov, numa de „bine”!!!….(a se intelege ca cunoastem(cacofonie voita))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s