gandurile unei „lipitoare”


 

M-am decis sa scriu acest articol dupa mai multe framanteri in a-l incepe…

De fapt, tot „rumeg” la el de vreo mai bine de jumate de an.

Dupa cum bine stiti, unii din voi, eu sunt unul dintre cele cateva sute de mii de oameni, chiar milioane care nu isi gasesc un loc de munca.

Nu este vorba ca nu vrei sau ceva  de genul, pur si simplu au de unde alege pentru ca sunt atat de multi.

De multe ori ma simt ca o lipitoare/ parazit, dupa cum am zis si in titlu… multe ori insemnand 80% din timp, iar cele 20% incerc sa imi revin, sa imi fac curaj si mai stau cu capul in nori….imi permit totusi sa mai visez cu ochii deschisi.

Asa am fost mereu.. o visatoare, o fiinta a carei imaginatie este incredibil de bogata incat simt ca trec intr-o alta lume si ca viata aceasta este doar un strop al imaginatiei mele….. e de bine… e de rau… sincer nu stiu, dar cumva ma ajuta sa trec peste tot…sa sper.

Un parinte ma cearta ca trebuie sa facem economie si altul ma cearta ca prea ma gandesc la bani, la material….multi ma intreaba daca mi-am gasit de munca….daca raspunsul este negativ intreaba de ce? sau daca mai caut , sau…. un  asa-i ca nu ai chef??(sau ceva asemanator) de parca  tu ai fi chiar un parazit…pentru ca asa vrei…. ca vrei sa fi un lenes.

Te doare inima cand vezi un post pe e-jobs sau alt site si vezi ca acolo  ca nu te lasa sa iti depui cv-ul pt ca nu ai experienta necesara jobului, desi tu in sinea ta stii ca te-ai descurca de minune si ai da peste 200%.

Sau cand te duci la un targ de joburi sau depui zeci de cv-uri online si astepti cu telefonul langa tine un semn… ceva….

NU e vorba ca nu vrem, vrem, numai sa avem unde si ce!

Azi am auzit o convorbire dintre o bunica si tata… era legata de mine si mi-a atras atentia… am simtit si auzit glasul dezamagit si cumva rusinos a lui tata in timp ce zicea : ” nu si-a gasit, dar… o sa rasara soarele si pe strada ei… o sa fie bine.. ne-am descurca noi cumva”….am simtit pt a nu stiu cata oara ca am dezamagit….si ma doare inima ca sunt o lipitoare….ca in fond, cam asta sunt…

Stau pe spatele parintilor la cei 24 de ani, cand altii sunt independenti….

Partea haioasa, ca trebuie sa vedem si partile optimiste, este ca sunt o lipitoare ce viseaza… cu ochii deschisi la un viitor bun… in care imi plimb mama cu noua decapotabila si cum imi permit sa ii trimit in lume luandu-le rulota mult visata doar sunandu-i cand si cand, dar mereu spionandu-i cu ajutorul satelitului….

Frumos, nu??? Imaginatia mea e mirifica, dar e si mai minunat cand visele devin realitate.

Deci, dragii mei colegi in astfel de suferinta, va inteleg si va sunt alaturi chit ca situatia ne face sa fim alaturi unul de celalalt doar in astfel de momente…nu sunteti singuri!!

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;gandurile unei „lipitoare”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s