Una bucata voce masculina, tandra si sigura imi sopteste in ureche sa imi sprijin capul, sa inchid ochii si sa imi las grijile,sa nu imi mai pese de nimic,ca nimeni nu ma va rani,sa imi las imaginatia sa zboare… Sa zbor cu el.
O declaratie de dragoste si de capitulare din partea mea, caci, as lasa tot si m-as abandona in bratele lui oricand, oricum, oriunde. Nu ar conta nimic si nimeni. Un pur si simplu abandon. Un fel de miserupism la cote maxime.
Avem cu totii astfel de momente, in care vrem sa nu ne mai pese de nimic, sa uitam de tot si sa zburam pe plaiurile imaginatiei noastre unde ne asteapta un taram mai bun.
Fiind de gen feminin si adorand muzica buna, m-am indragostit iremediabil si irevocabil de vocea lui, muzica lui ce combina lucruri dragi mie : beatbox, reggae si badboy look cu o voce ce iti ajunge pana in cele mai intunecate colturi ale sufletului si te mangaie, te intelege si iti spune ca te iubeste in felul lui.
Recent l-am descoperit. Este DubFx. Acultati si apoi decideti daca am dreptate sau nu.
Aletzsa's Blog 