Arhive zilnice: Iulie 23, 2017

Chester, bye my friend

Imi place sa ascult Linkin Park. Nu doar ca e combinatia de rap si metal,ci pt toata combinatia. Versuri,muzica si sentiment.

E rara conexiunea la nivel atat de inalt intre ascultator si muzica produsa de altii. Sa simti ca nu esti singur intr-o lume in care nu te simti nicaieri ca ar fi locul tau.

Melodiile lor m-au ajutat in „n” ori sa imi revin. Sa simt ca cineva, acolo ma intelege fara sa ma fi vazut si ca ma iubeste asa cum sunt. Caci, pana la urma, asta era si este mesajul baietilor.

Depresia este o boala crunta. Nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Nu stii cand te ia. Te minti ca esti puternic si ca rezisti. Nu ai nevoie de ajutorul nimanui si nimeni nu trebuie sa stie cum te simti cu adevarat. E dureros fiecare pas care incerci sa il faci sa te ridici. E ca si cum ai avea picioarele rupte, esti batut de nu mai poti respira, curge sangele pe fata si iti impiedica vederea si tu, incerci sa te ridici. Asa e depresia. Simti psihic si fizic durerea. E greu,foarte greu sa te ridici. Ai nevoie de ajutor. Cand ii auzi pe baieti, e ca si cum cineva iti sterge fruntea de sudoare si sange si iti spune ca este acolo,ca nu esti singur. Conteaza atat de mult..

De cand a aparut stirea (am sperat pana in ultimul moment ca e o gluma proasta) am o stare de parca mi-ar fi murit cel mai bun prieten. Asta cred ca o faceam indiferent de care membru al formatiei ar fi trecut in nefiinta. Chester m-a alinat cu vocea lui. Mi-a transmis starea si sentimentul ca totul va fi bine si ca trebuie sa continui sa te ridici si sa mergi. Sa iesi din prapastia ce ti se pare fara iesire. A salvat si au salvat mii de vieti. 

Nu stiu care este motivul sau motivele pt care a facut-o. Nu il judec,nu il invinovatesc, nu vreau decat sa ii doresc ca urmatoarea viata sa invete sa se iubeasca,sa traiasca frumos si sa schimbe vieti asa cum a facut in viata asta.

Te iubesc, Chester, prietenul meu bun si coleg de suferinta. Iti multumesc ca ai existat si ca m-ai salvat.