I’m not giving in


I’m not giving in

Sunt in bus si astept sa ajung la gara,pt a lua trenul ca sa ajung acasa…pana la gara cealalta,ca de la gara pana acasa mai fac vreo 20 min in pas mai alert,cat se poate pe panta..caci…stau la munte.

Ascult melodia de la Rudimental la volum maxim si imi aduc aminte de senzatia pe care am avut-o cand am ascultat-o prima oara. Parca imi vorbea express mie. Asa la suflet a ajuns. Era intr-o perioada naspa…fara job,fara sperante,fara viitor…
O alta piesa ce mi-a mers la suflet de la Rudimental e Free. Si acum imi dau lacrimile cand o ascult. Iarasi ma regasesc si parca imi vorbeste.
Cu ajutorul muzicii si versurilor, observi ca nu esti singurul pe lume cu astfel de trairi,sentimente,emotii. Nu te mai simti singur,neinteles.
Tot respectul meu si admiratia pt cei ce creeaza versuri si muzica pt ele
Cum am scris despre LinkinPark si Chester,oamenii aia mi-au fost prieteni in cele mai rele momente.
Muzica ne leaga.
De ne-ar lega si spiritul dreptatii,al onestitatii….al curajului,ar fi mirific.

Ce fericita am fost pt reusita lui Kovesi,parca am si vazut plamele trase peste moacele „minunatilor” din Psd,Alde si alti urmariti penal sau probleme legale.
Fraierii credeau ca daca ii fac reclama negativa si se pun oficial impotriva ei,nu o sa ii fie ei bine. Tzeapa! I-au facut de fapt,un bine. Cei din consiliu si parlamentul European stiu mult prea bine situatia din Romania. Plus ca s-au mai facut si de cacao maxim cand au fost acele audieri/interviuri cand a preluat Romania conducerea…deci…s-au lamurit foarte multe intrebari pt ei,caci noi,astia mai luminati din Romania,le stiam mai demult.
De ce zic,noi astia mai luminati? Pt ca inca sunt multi care cred in vorbele goale ale celor de la putere,ce pot fi cumparati cu o crestere infima la pensie,cu rezultate false si promisiuni desarte. Nu mai zic de mita electorala,bine cunoscuta.
Ma uitam cum cei de la conducere fac tot posibilul sa ne faca mai saraci,in timp ce ei ne cred mai bogati decat suntem.
Era faza cu o familie,2 copii pot trai cu 2800 pe luna si mai fac si economii. Programul Prima Casa ce vroiau sa il faca gen social,la care iti puteai lua cel mult un apt.cu 2 camera,daca aveai salariu pana in 3000 de lei.
Ma uit la mine.32 de ani anul asta. Facultate terminata,licentiata,nici o secunda sa fi facut ceva in domeniu,caci nu am fost angajata,pe motiv ca lipsa experienta. In prezent lucrez pt o multinationala,prin agentie,1600 pe luna. Din care tre sa imi platesc naveta 300 lei,facturi (luna asta au fost la aprox 1000lei) si mai raman cu 300 lei ca sa imi iau de papa,caci tre sa traiesc.Noroc ca iarna ma mai ajuta ai mei,dar de unde sa strang bani? Nu am cum nici de macar 5% pt avans la prima casa, nu stiu daca as putea sa primesc mai mult de 20 000 euro pt 30 de ani si cu coplatitori. Poti sa iti iei casuta cu banii astia azi?la preturile de azi? Va zic eu. Nu!
Imi doresc enorm de mult casa mea. Ca multa lume,de altfel. Si multa lume e in situatia mea si poate mai rau…iar astia fac in asa fel incat sa destabilizeze si mai mult piata economica din Romania, sa plece firme,sa se ridice si mai mult preturile si nou sa ingenunchem in fata lor, sa fim cu capul plecat uitandu-ne dupa ce am putea sa facem sa supravietui.,iar ei sa faca ce vor,pe premisa : ” lasa ba, ca nu ne vad saracii astia,ca se uita dupa ce sa mance si nu se mai uita la noi”.
Japite…..

Problema e ca sunt genul ala de om care gandeste si imi fac calcule,verific posibiltati si imi merge mintea continuu de nici de dormit bine nu am mai dormit de vreo 9 -10 ani cel putin,agravandu-se in ultima perioada.
Urasc (asta e cuvantul cu care pot descrie cel mai bine ce simt) sa stiu ca pot fi data afara oricand,oricum,fara sa fiu aparata de o lege. Nu am drepturi,nu sunt intr-o forma sprijinita de statul pe care parintii mei si eu il platim. Urasc sentimentul de neputinta,de incapabilitate,de a ma simti inutila.

Mama imi zice sa fiu mai optimista,cu ganduri pozitive.
Fiind pragmatica din fire imi este aproape imposibil sa fac asta cand vad ce este in jurul meu.
Cand eram mica imi petreceam ore in „norii” imaginatiei mele,rupta de realitate…imi creeasem lumea mea si tare bine era acolo. Dar acum,daca fac asta,sunt etichetata drept nebuna si ma vad internata la un spital de boli nervoase.
Da! Imi e dor de lumea mea imaginara,caci acolo eram o luptatoare, o Sailor Jupiter,o fiinta inconjurata de lucruri bune,de oameni fara preconceptii.

E greu sa fi „adult”…

O primavara fericita si calduroasa

Reclame
Publicat în Fără categorie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s