INCEPUT

 

V-am lasat sa priviti in sufletul meu timp de 2 ani si ceva…v-am scris despre multe, despre putine…am incercat sa invat alaturi de voi si mai ales, v-am ametit cu logica mea minunata si felul meu de a scrie.

V-am zis zilele trecute ca o sa va las sa trageti cu ochiul la ce ma chinui eu sa fac de vreo cativa ani, cu precadere in ultimul an.

Azi se va intampla minunea…… nu stiu daca sa va dau doar inceputul sau sa va dau parti….daca va dau parti..poate descoperiti cu imaginatia proprie restul povestii, dar este un poate mare….mult prea mare si pentru mine, tot ce va pot spune este ca nu trebuie sa va bazati pe prima  impresie..pe firul logic de a continua povestea…

Imi cer scuze daca am mai papat o litera sau ceva.. mentionz ca este doar diamantul dinainte de a fi slefuit… este inca acoperit de carbune. (pt atmosfera, dati play la melodia de jos, apoi cititi)

“Un mesaj venit din spatiu, de la ale fiinte din galaxie, ceea ce dovedeste ca noi, oamenii nu suntem singuri in univers.

In acest mesaj ei spun ca planeta Terra este, de fapt, planeta Geea si noi suntem civilizatia Kamor.

Ei ii saluta pe cei de pe Geea cu salutul lor Solteris, ceea ce inseamna “lumina” pe Geea”.Ei vor sa fim prieteni si mai spun ca omenirea nu este inca pregatita pentru contactul cu ei. Bucurestiul (arkazami) va fi capitala Geei

Acest mesaj a fost descoperit de doi savanti amatori anonimi”

                                                Revista Paranormal  1999

Cand a aparut acest articol nu a fost bagat in seama, apoi mesajul a inceput sa fie receptionat de catre toti savantii care ascultau Universul ca si programul stiintific binecunoscut SETI.

Mesajul se repeta odata la 3 ani timp de 3 luni.

La 15 ani dupa primirea primului mesaj, s-a primit un mesaj nou.Acestea continea coordonate.Coordonate ce indicau un loc in Romania.Era vorba de Sarmisegetusa, vechea cetate dacica, capitala Marii Dacii.Pe langa aceste coordonate se mai aflau si o data,plus niste indicatii conform carora trebuiau sa fie adusi conducatorii natiunilor in acel loc.

12.12.2021 si 21.12.2012 provoaca o stare de neliniste in randul pamantenilor. Aceste zile au fost doar simple zile. Nu s-a intamplat nimic, asa cum intelesesera gresit oamenii care au interpretat calendarul mayas,precum si scrierile lui Nostradamus.

Dupa ce a scapat acest mesaj catre media si mai ales pe net, lumea s-a speriat, s-a panicat, dar cei care stiau ca nu au cum sa fie singuri in acest imens spatiu plin de numeroase planete, galaxii si universuri  si mai ales ca o rasa malefica nu ar da asemenea mesaje, s-au pregatit pentru contact.

In 12.12.2021, o lumina puternica strapunge cerul albastru si lumineaza vechea cetate a Sarmisegetusei. Pietrele rasfirate in imprejurimi se misca dupa mii de ani. Lumea stransa in acel loc este muta de uimire.

Toate pietrele de prin padure, alea stiute si nestiute sunt atrase catre fundatia cetatii si se reasambleaza in ceea ce a fost odata vechea cetate dacica.

Dupa ce se termina acest proces, o lumina albastra lumineaza din interiorul cetatii pret de un minut. Dintre vechile ruine rearanjate, apara niste siluete diferite,omuleti mici si gri descrisi in atatea filme si povesti, creaturi inalte si subtiri, creaturi gen Alien fara limbuta binecunoscuta, si alte creaturi cu forma humanoida, reptiloida si nu numai. In total vreo 30 de reprezentati a diferitelor specii si civilizatii intergalatice.

Multi oameni au dat inapoi, inclusiv reprezentantii ceruti in indicatiile primite. Dar au ramas 4 oameni si o fetita neclintiti. Fetita avea in jur de 4 anisori. Nimeni nu stia a cui e si cum a ajuns acolo.

Se vedea ca era bolnavioara fiind palida, iar cearcanele din jurul ochisorilor sclipitori si plini de bucurie erau de un gri inchis.

Una dintre creaturile prezente, ca sa fim mai exacti, acea creatura care semana cu specimenul din Alien, se aproprie de fetita si o mangaie pe cap parinteste. Instinctiv, fata ii sare in brate si incepe sa planga asa cum un copil plange in bratele mamei cand aceasta se intoarce acasa dupa o lunga perioada, un plans de fericire si de dor.

Dupa ce s-a linistit, fetita a inceput sa le vorbeasca acelor creaturi pe o limba necunoscuta pamantenilor.

Toate acele creaturi s-au strans in jurul fetitei ascultand-o cu mare atentie. Lumea era nelamurita. Cine era acea fetita? Cum stia sa comunice cu ei? Era una de-a lor sau toti copii stiu sa vorbeasca acea limba?

Aceste intrebari erau in mintea tuturor celor prezenti.

Adevarata istorie a aparitiei acelei fetite a inceput cu cativa ani inaintea conceperii ei.

2009 este de fapt  anul de inceput al povestii noastre.

Intr-un oras din tare, clar ca nu in Bucuresti, ce e prea evident, se muta intr-un bloc o familie destul de interesanta pentru vecini, ca orisicare familie nou venita, dar aceasta familie avea ceva aparte, parca erau dintr-un alt timp, dintr-o alta lume.

Acesta familie avea un baiat de 17 ani , retras , cumintel si foarte bine educat. De aratat, arata foarte bine de facea ca babutele blocului sa ofteze si sa-si doresca sa fie iar tinere, iar doamnele sa isi doreasca macar o aventura de o noapte. Nici parintii nu erau mai prejos.

Acum ca sa va faceti o imagine, baiatul arata ca si Keanu Reves cand era mai tinerel, dar cu ochisori albastrii, gropite, zambet criminal, postura dreapta, inalt, nici grasut si nici slabut, numai bun.

Se mutasera in apartamentul 13.

In apartamentul vecin, ap.12, era familia Bugea. Elisa, fata acestei familii era o finutza de 15 ani , dragutzica si tare studioasa. L-a intalnit pe Dan, baiatul mai sus descris, cand venea de la magazin acasa, dand din greseala peste el in timp ce isi cauta cheile, apoi ocazional vazandu-l in fata blocului si prin imprejurimi.

Dupa 1 luni de la inceperii cursurilor scolare, cand a iesit de la ore, Elisa s-a grabit sa-l prinda din urma pe Dan. Observase ca aveau acelasi traseu spre casa si a vrut sa poarte o conversatie cu el. Doar era vecini. De cat timp se mutasera, parintii lui se cobortasera ireprosabil, facandu-se placuti de toti vecinii

Dupa ce l-a prins din urma pe Dan, Elisa mersese o mica perioada pe langa el fara sa zica nimic. Incerca sa isi faca curaj sa il salute macar. Dupa 5 minute zise incet :

–          Buna!

–          Buna!

–          Eu sunt Elisa. Suntem vecini. Stau langa tine la 12.

–          Stiu. Sunt  Dan.

–          Stiu. Cum ti se pare oraselul nostru pana acum?

–          Ca orice alt oras.

–          Nu iesi si tu in fata blocului diseara? Noi avem obiceiul asta, mai ales cat mai este cald. Ce zici? Mai cunosti si tu vecnii tai.

–          Hmmm…. Nu stiu…. Mai vedem.

Bineintels ca in seara respectiva nu a venit.

A 2a zi, Elisa a iesit din casa. In timp ce incuia usa, ca ai ei lucrau pe ture si se nimerea ca dimineata sa nu fie parintii acasa cand pleca Elisa la scoala, Dan a iesit si el din casa.

–          Neatza!

–          Neatza!

–          Vrei sa mergem impreuna la scoala? Intreba Elisa.

–          Hmm…. Ok… hai.

Si au mers in liiste pana la scoala.  Dan a condus-o pana la clasa ei, desi trecuse de sala lui. I-a urat o zi buna si a lasat-o sa se duca in sala.

Bineinteles ca fetele au luat-o la intrebari despre frumusetea de baiat.

La sfarsitul zilei de scoala , fata iesi din clasa ingandurata. Auzise o discutie a profesorilor despre Dan. Erau uimiti de inteligenta lui si de cat de rapid prindea informatia, ba chiar se contrazisese cu profesorul de matematicala la o problema si chiar demonstrase ca are dreptate. Totusi li se parea ca ar fi prea retras, desi colegii sai roiau in jurul lui.

In timp ce rememora toate acestea, se izbi de cineva. Ridicand ochi, vazu ca era Dan si isi ceru scuze.

–          Lasa, nu-i nimic. Mergi cu mine acasa sau ai alta treaba?intreba Dan.

–          Pai… trebuie sa merg acasa. Trebuie sa ma apuc sa invat la Fizica. Ne da lucrare, raspunsese ea mahnita.

–          Daca vrei, te ajut eu la Fizica. Ma pricep cat de cat si poate asa imi mai aduc si eu aminte cate ceva. Bineinteles, daca vrei asta.

–          Da ! Cum sa nu vreau?! As fi fraiera sa refuz asa ceva.

Dan  incepuse sa rada. Restul drumului a trecut pe nesimtite, deoarece au inceput sa discute despre materia mai sus numita.

Ajunsi in fata blocului, stabilisera sa se vada peste o ora la Elisa. Mama ei era acasa cand Dan sunase la usa. Se comportase impecabil cu mama Elisei si cu ea.

Dupa 2 ore de formule, teorii si calcule, fata ajunsese la concluzia ca multe mistere i-au fost elucidate in mintea ei cu ajutorul acestui baiat.

De dimineata au mers la scoala impreuna, el comportandu-se ca data trecuta, conducand-o pana la sala ei.

La sfarsit o asteptase sa vada ce rezultat a avut la lucrare. Iesise bucuroasa si flutura lucrarea. Luase 9, desi  ea nu lua note rele, dar nu trecea de 7 la acea materie. Cea mai mare nota a fost a ei.

–          Multumesc mult! Fac cinste cu un suc sau cu ce vrei tu.

–          Stai linistita. A fost placerea mea sa te ajut, desi…….as avea nevoie si eu de ajutorul tau intr-o privinta, daca poti si stii, bineinteles.

–          Da! Cum sa nu? La ce?

–          Pai…. Uite… vreau sa fac parintilor mei o surpriza. Vreau sa le pregatesc o seara romantica ca sa se mai relaxeze…. Intelegi tu.

–          Da….am inteles. Foarte frumos din partea ta. Presupun ca ai probleme la capitotlul gatit, asa-i?

–          Da

–          Nu stiu nici eu chiar atat de multe, dar exista netul pentru orice eventualitate. Lasa ca ne descurcam noi. Cand vrei sa o faci?

–          Pai in seara asta….. poti?

–          Pai e Vineri, nu?

–          Da

–          Nu am nimic de facut si ai mei sunt de munca schimbul doi.

–          Noh…bine. Sa  mergem acasa, sa ne schimbam, apoi sa mergem sa cumparam cele necesare.

Pe drumul spre casa au discutat in legatura cu cina respectiva si de cele trebuincioase.

Bun. Acum sa mai scurtam ca sa nu o mai lalaiesc la nesfarsit. Cei doi tineri au reusit sa faca ce si-au propus. Cu 15 minute  inainte ca parintii lui Dan sa ajunga, cei 2 au terminat de facut ultimile retusuri. Sufrageria devenise o camera de poveste. Lumanarele peste tot incat sa lumineze scaunele si bineinteles bunatatile ce se aflau pe masa frumos aranjata. Petalele de trandafir rosu erau aranjate facand poteca spre sufragerie, poteca luminata de alte lumanarele.

Cumparasera lumanari parfumate de vanilie si liliac, 2 arome preferate de mamica. Totul mirosea divin si arata splendid.

Scuzati ca nu fac o descriere mai detaliata, dar in acest moment nu ma duce capul la chestii romantice, desi am citit si eu la viata mea dinastea. Cred ca si voi, asa ca o sa va las sa va imaginati.

  Dupa o ultima vizualizare a produslui finit, cei doi s-au retras la Elisa acasa. Nu dupa mult timp, parintii lui Dan au fost placut surprisi cand au intrat in casa.

Intre timp, in apartamentul alaturat, Dan ii povestea pe scurt povestea parintilor sai, la rugamintea Elisei.

S-au casatorit din obligatie. Fusesera promisi unul altuia. Bunicii lui Dan erau foarte conservatori si respectau cu strictete traditia stramoseasca. Paul si Maria au incercat sa se opuna din rasputeri prin diferite metode pe care le-au putut gandi in acele momente. Totusi nu au putut scapa de aceasta casatorie. La momentul decisiv, ei nu se vazusera niciodata si nu au vrut sa stie unul de celalat. La 18 ani li s-au legat destinele fortzat.

In noaptea nuntii s-au vazut pe deplin. Ea era si mai frumoasa  decat i-au zis prietenii, in ciuda dorintei lui de a nu afla. El intrecea orice descriere pe care mama si amicele ei i-au facut-o.

In ciuda faptului ca s-au placut la prima vedere, aveau acea ura unul fata de celalalt. Dupa 2-3 ore in care s-au ignorat complet, Paul rupe tacerea:

–          Draga, avem o problema.

–          Ce problema mai mare decat asta in care am fost bagati?

–          O problema ce tine de problema mentionata de tine.

–          I-auzi!

–          Da…aud destul de bine

–          Hai….zi care-i problema.

–          Mai… de casatorie nu am scapat, dar macar putem scapa de asta.

–          O mai lalai mult?

–          Pffff….. nu stii la ce ma refer?

–          Nu!

–          Nici macar nu te-ai gandit la noaptea asta?

–          Nu! Da ce crezi? Eu eram siguraca nu se va ajunge azi, spuse mahnita Maria.

–          Uite ca s-a ajuns. Traditia cere ca in zorii zilei sa aducem dovada ca nu mai esti fetita.

–          Poftim?!?!??  E absurd!treaba asta se facea cu secole in urma.

–          Stiu, dar tata a spus inainte sa urc in camera, impreuna cu taica-tu se asteapta sa vada dovada. Noh…acum spune tu ce facem?

–          Pai nu facem. Daca nu e dovada ce o sa ne faca? N-au ce. Sa ne dezmosteneasca? N-au decta!ma descurc si singura. Nu mai au cum sa ma oblige sa fac ceva. De maritat, m-au maritat….

Si “spovedania” Mariei a continuat, descarcandu-se asa cum nu o facuse niciodata. Nu mai putea tine in ea. El o asculta linistit si calm, desi interior era la fel de nervos ca si ea, poate chiar mai tare.

Ca sa o faca sa se mai calmeze, se apucase sa ii povesteasca ce idei a avut ca sa “deturneze” planul de nunta. Au observat ca au avut aproape aceleasi idei, dar rezultatul a ramas din pacate acelasi..

Apoi au descoperit ca au mai multe lucruri in comun. Toata noaptea au vorbit. In zorii zilei, tatii au batut la usa apartamentului nuptial, asptepand dovada, asa cum cere traditia. Tinerii insuratei le-au deschis usa, le-au ras in fata si au zis ca nu au nici o dovada, ca nu le pasa de aceasta traditie si de acum incolo ei nu mai au voie sa intervina in familia nou formata, asa cum gasisera ei o regula veche intr-una dintre cartile despre traditiile familiei, pe care Maria o primise de la soacra drept cadou de nunta. Dupa ce le-au aratat textul respective, le- au inchis usa in nas plini de mandrie si bucurie, simtindu-se intr-un final liberi de vointa parintilor lor, desi pentru asta trebuiau sa ramana impreuna. Erau cat de cat ok cu ideea, atata timp cat fiecare facea ce ii placea

Dupa cateva luni, din parteneri au ajuns amici, din amici au devenit in ceva mai mult. Au inceput sa se iubeasca. Paul ii facea surprize din ce in ce mai placute si romantice, iar Maria il facea sa rada si sa se simta iubit.

De atunci se comporta ca 2 indragostiti si sunt foarte permisivi si flexibili cu copilul lor. 

 

Acesta este doar inceputul…greu ca la orice carte, dar este temelia. Daca va placut sau nu, asta ramane de vazut.