ceai negru

 

Am alb in fata ochilor… astept cuminte sa mi se incarce browser-ul… si e alb…si se incarca atat de greu…. de vreo juma de an tot face figuri… indiferent de browser, aceiasi poveste.. pica nea asta de adobe sockwave player-ul si astfel mi se ….. browserul, merge incet si se „ineaca”

Stire mare azi pe fasbuci, se impacara Mantea cu nea Stefan ala… vai vai ce bucurie…

Nea sf Valentin, sarbatoarea importata se aproprie… deja incep copiii astia indragostiti sa isi declare amorul… si televiziunile o sa ridice in slavi „dragostea”, de parca nu ar exista si Dragobetele nostru…

Pana la urma ce-i dragostea? O reactie chimica?? O nevoie psihologica? Ambele?

Din cate am putut eu observa, nimeni nu a putut gasi o definitie a acesteia.

Iata si varianta mea de explicatie: Este in primul rand o nevoie psihologica. Fiind  fiinte de colectivitate, simtim nevoia de a avea pe cineva langa noi, de cineva care sa ne accepte asa cum suntem si reciproca (deci cineva asemanator noua),cu care sa ne sfatuim, cu care sa vorbim, un fel de prieten foarte bun, ce sti sigur ca va fi langa tine si la bine si la rau (stiu, partea cu a sti sigur e utopica, dar tot ne dorim cate o utopie dinasta), o persoana care sa ne linisteasca, sa ne tina in brate cand ne e rau, care sa ne sprijine in ceea ce facem, asta asa pe scurt. In al doilea rand este chimia sau mai bine zis atractia. Atunci cand vedem ceva ce ne place, fie fiinta, fie lucru exista o reactie chimica in corpul nostru (acum imi scapa cum ii zice) ce ne face sa dorim acel ceva, sa avem aproape  acel ceva, etc.

Acestea doua se combina si rezulta atractia fizica si psihica ce fac al nostru corp si creier sa induca acea stare ce este definita ca fiind indragosteala, acea senzatie ca totul e frumos, fluturasi in stomacel si asa mai departe, apoi, cand acel cineva face boacane si ne dezamageste se produce acea chestie numita ” inima franta”, care este de fapt dezamagirea noastra, lovirea cu capul de bara de sus, pt ca nu ne uitam pe unde mergem, adica mai pe romaneste, asteptarile noastre s-au dovedit a fi prea mari pentru celalalt sau au intervent alte motive gen : nepotrivire de caracter, alte persoane, lipsa de curaj, teama etc.

Stiu…. poate prea tehnica sau stiintifica explicatia decat v-ati fi asteptat din partea mea. Eu trebuie sa gasesc o explicatie  plauzibila pt orice fenomen, sentiment, idee, conceptie, convingere, religie, etc ce imi trezeste interesul si ma intriga. Asa este firea mea, analitica ii se zice. O fire ce nu se lasa pana nu despica firu-n patru, ce nu se lasa pana nu stie tot ce crede ca trebuie sa stie pentru a isi defini ceea ce vede, simte, ceea ce o intriga. De multe ori am fost considerata o fiinta rece din aceasta cauza si/sau mult prea curioasa si bagareata , precum si enervant de repetitiva (adica intreb aceiasi chestie de n ori , in diferite forme doar ca sa ma asigur ca am inteles).

Am zis ca titlu ‘ceai negru” pt ca asta beau in acest moment… pentru prima oara in viata mea (stiu ca-i cam aiurea, dar am baut mai mereu ceai verde si de alte natii, numai dinasta nu… dar nu e timpul trecut 😛 )

Pe sfatulmedicului.ro zice ca-i bun pt toate cele, de la baut pe post de cafea, pana la reducerea riscului de a aparitie a Parkinson, a cancerului si diabetului zaharat. Plus ca miroase atat de bine… de as sta cu nasucu mereu deasupra canei fierbinti, iar gustul este puternic si interesant.

De Miercuri beau cam 3 litrii de ceai pe zi… simt o nevoie imensa de a bea ceai, putin indulcit… e perfect si ma simt bine.

Noh… gata cu teoria ca v-am ametit… iar … sunt buna la asa ceva si devin din ce in ce mai buna la asta, asa-i?? 😛